Cantos

Cu tine-am trăit cât pentru toată viața și toată moartea,

pe tine te-am ales mireasă a cantosurilor mele,

pe tine te-am mângâiat cu o catifea,

dar și cu o perie de sârmă,

în tine am găsit puterea să mă înalț

și să omor,

în tine am făcut noapte

și am despărțit sângele de pământ,

prin tine am văzut ce nu s-a putut vedea

și-n craniul tău m-am ascuns

ca să fiu animal,

de tine mi-a fost frică

și-n tine am alungat frica,

de tine mi-a fost frică

și-n tine am iubit frica,

și a fost seară, și a fost dimineață,

și animalul s-a făcut om.

Japonia

 

Cred în poezie, încă mai cred în puterea poeziei, dar moartea niponă e dincolo de poezie şi moarte.

Praxis

Decât să vorbesc despre moarte,

mai bine o practic,

spunea cineva, poate chiar eu și nu mai știu.

Despre moartea practică voi scrie în acest răvaș,

nu despre sinucidere.

Despre moartea care dislocă litri de creier

și coboară în trup,

și se pierde-n stomacul unde se pierde totul.

Despre moartea care pășește ca o pisică

și îți înfige ghearele în gât

ca să-ți amintești că există.

Despre moartea care privește odată cu tine,

iubește cu tine

și face tot ce faci tu.

Despre moartea care poate fi atinsă

în cele mai dragi lucruri,

despre moartea care trăiește

în cei mai dragi oameni,

despre moartea care se reazămă de tine

ca de o clădire în construcție.