Praxis

Decât să vorbesc despre moarte,

mai bine o practic,

spunea cineva, poate chiar eu și nu mai știu.

Despre moartea practică voi scrie în acest răvaș,

nu despre sinucidere.

Despre moartea care dislocă litri de creier

și coboară în trup,

și se pierde-n stomacul unde se pierde totul.

Despre moartea care pășește ca o pisică

și îți înfige ghearele în gât

ca să-ți amintești că există.

Despre moartea care privește odată cu tine,

iubește cu tine

și face tot ce faci tu.

Despre moartea care poate fi atinsă

în cele mai dragi lucruri,

despre moartea care trăiește

în cei mai dragi oameni,

despre moartea care se reazămă de tine

ca de o clădire în construcție.

 

 

 

Advertisement

2 Responses to “Praxis”

  1. este o moarte care nu vrea sa fie perceputa gnoseologic, ci ontologic, poate.
    sau care nu mai vrea de fapt nimic decat sa fie lasata in pace sa fie ea insasi.

  2. sau este o moarte care nu mai are nevoie sa fie teoretizata, intrucat ea exista ca umbra si prezenta, in afara oricarui limbaj care ar incerca sa o circumscrie.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.