Praxis
Decât să vorbesc despre moarte,
mai bine o practic,
spunea cineva, poate chiar eu și nu mai știu.
Despre moartea practică voi scrie în acest răvaș,
nu despre sinucidere.
Despre moartea care dislocă litri de creier
și coboară în trup,
și se pierde-n stomacul unde se pierde totul.
Despre moartea care pășește ca o pisică
și îți înfige ghearele în gât
ca să-ți amintești că există.
Despre moartea care privește odată cu tine,
iubește cu tine
și face tot ce faci tu.
Despre moartea care poate fi atinsă
în cele mai dragi lucruri,
despre moartea care trăiește
în cei mai dragi oameni,
despre moartea care se reazămă de tine
ca de o clădire în construcție.
Advertisement
March 6, 2011 at 12:22 pm
este o moarte care nu vrea sa fie perceputa gnoseologic, ci ontologic, poate.
sau care nu mai vrea de fapt nimic decat sa fie lasata in pace sa fie ea insasi.
March 6, 2011 at 12:57 pm
sau este o moarte care nu mai are nevoie sa fie teoretizata, intrucat ea exista ca umbra si prezenta, in afara oricarui limbaj care ar incerca sa o circumscrie.